EMBASSY
OF GREECE
K
I E V
8TH
of April, 2008
To:
Mr.Giorgos Konstantinou
Dear
Mr.Konstantinou
I
wish to congratulate you for your supreme artistic appearance
in the two Festive Concerts which took place, under the
aegis of the Embassy of Greece, on the occasions of the
Celebrations of the National Day of Greece, the 1st in
Cisinau , with your collaboration with the State Radio/TV
Symphonic Orchestra of Moldova, and the 2nd one in Kiev
with the State Philarmonic of Kiev, on March 24th2007, and
March 25th2008 correspondingly.
Your
interpretations of the Ferenc Liszt PianoConcerto in Cisinau,
and the Camile Saint-Saens in Kiev, were criticized by the
audience as“wonderful”, arousing enthusiastic
repeated applauses and proving your immense talent.
I
wish once again to congratulate you for the absolutely wonderful
performances you offered to the friends of music in Cisinau
and Kiev.
I
also wish to assure you that through your performances,
you contributed significantly to the promotion of the immense
abilities of the contemporary Greek Artists abroad.
Looking
forward to a new collaboration, please accept dear Mr.Konstantinou
the expression of my special respect.
With
respect and especially friendly feelings
Haris
Dimitriou
Ambassador
of Greece in Moldova & Ukraine |
Congratulations Letter
of the Greek Ambassador in Kiev
|
Congratulations Letter
of the Greek Ambassador in Ukraine
|
|
|
 |
Görögök,
magyarok hihetetlen kalandjai a Zrínyi utcában
(A
BM Duna Szimfonikus Zenekar hangversenye)
(
2004-09-25) |
|
“A
fiatal görög zongorista, Georgios Konstantinov
aztán elfeledtette velem a kellemetlen előzményeket.
Minden külső nehézséget áthidaló
remek játéka meggyőzött arról,
hogy nemcsak biztos technikával, hanem az objektív
nehézségeken túllépő fölényes
biztonsággal is rendelkezik.
Konstantinov
mindent megtett, amit ebben a közegben meg lehetett tenni.
Nem foglalkozott a zenekari hangzás szedett-vedettségével,
ugyanakkor abszolút figyelő partnere volt az őt
kísérő - mondjuk ki: jelentéktelen - karmesternek,
zenekarnak. Azt hiszem, mindent vagy talán még annál
is többet kihozott abból az acéllal bélelt
tűzifából, amely zongora helyett állt
a színpadon, s szinte csoda, de még ebből a
fémesen kopogó, hangolatlan instrumentumból
is sikerült egy-egy kantilénát kicsikarnia.
Ha hiszik, ha nem, élmény volt ez az előadás.
Egyszer szívesen meghallgatnám a fiatalembert méltóbb
körülmények között is." |
 MELOS Magazine - June 2006
GIORGOS
KONSTANTINOU
"A
recital in the “George Enescu” Concert Hall of
the National University of Bucharest is considered to be a
very important event in the cultural life of the city, specifically
in this case, when the artist comes from another country,
representing another, internationally acknowledged, school
of interpretation.
Born in Athens, graduate of the National University-Liszt
Ferenc Academy Of Music of Budapest, the pianist Giorgos Konstantinou
is a highly gifted musician, of excellent technical abilities,
profoundly sensitive and expressive. But above all, stands
his strong artistic personality, highlighted by a unique
elegance you seldom come upon, both in his stage appearance,
as well as, his mode of interpreting.
His
repertoire is not the usual one. Ferenc Liszt’s
Ballade No.2 in si-minor, Serghei Prokofiev’s “Suggestion
Diabolique” and Sonata op.3 in la-minor, and the well-known
“Tableaux d’une Exposition” by Mussorgsky
consisted the program of his recital in Bucharest.
It
is absolutely impressive how a spirit shaped under the Mediterranean
sun and the shades of the olive trees, managed to capture,
feel and render the meaning of the music of a classical, restless,
romantic composer as Liszt has been, but also of a “contemporary”
one, representative of the so, rhythmically and harmony wise, different
Russian soul.
Giorgos
Konstantinou does not merely aim at the best dexterity achievement.
He follows the “partitura” with respect, but he
interprets with expressiveness focusing from his own optical
angle. He does not follow anyone. On the contrary, he seeks
his own way on which he steps steadily and courageously.
These
are only a few characteristics which have persuaded us that
we must cautiously follow the march of the young pianist on
the international stage. "
Christina BOHACIU
SARBU
MELOS Magazine-June
2006
|
Critica după concertul din 24 septembrie 2004.
la
“Duna Palota”, Budapesta, cu “BM Duna
Szimfonikus Zenekar”
Peripeţiile
necrezute ale grecilor şi ungurilor în strada
Zrinyi
Tânărul
pianist Giorgos Konstantinou m-a făcut să uit
neplăcutele senzaţii precedente (nota traducătorului:
critică nefavorabilă pentru orchestră la
începutul articolului). Jocul lui minunat care a trecut
peste toate greutăţile externe, m-a convins că
nu numai performă cu o tehnică bine conturată,
dar deţine şi de o dominantă siguranţă
de sine, trecând peste greutăţile obiective.
Konstantinou
a făcut tot ce se putea face în acest anturaj. Nu
se ocupa de sunetul talmeş-balmeş a orchestrei,
totodată s-a dovedit de a fi partenerul atent al maestrului
şi orchestrei – hai să zicem pe faţă
– neimportante, care îl urmărea. Cred că
a scos tot ce se putea din lemnul acela împuiat cu fire
de oţel, care stătea pe scenă în locul
unui pian ca lumea, şi este o minune, ca din acest instrument
cu sunetul mecanic, neacordat, totuşi a reuşit să
mai scoată câte o cantilena. Credeţi sau nu,
acest spectacol a fost o experienţă. Mi-ar plăcea
să ascult o dată pe acest tânăr şi
în condiţii mai decente. |
ROMANIA LITERARA NR. 45 din
17 noiembrie 2004
Concert
in livada cu maslini – de Grete Tartler
|
|
Cand am plecat sa ascult "concertul din livada de maslini",
cum suna invitatia teatrului Cochili din insula Evia, stiam
desigur ca "grecul traieste in ritmul naturii",
ca din totdeauna maslinii, vita de vie, migdalii, granele,
stupii si alte asemenea ascundeau zei si muzici (dar cat de
reconfortant sa vezi cu ochii tai ca divinul nu este exterior
lumii!). Si totusi, strabatand insula Evia, cea mai mare -
dupa Creta - din Grecia, abia separata de continent prin golful
Eubeea si stramtoarea Evripos (cu ai sai curenti pe care Aristotel
a incercat in zadar sa-i explice) nu ma asteptam la o descoperire
atat de socanta: dupa ce strabati in lung muntii impaduriti
ai insulei, cu versanti mai inalti si mai abrupti decat in
Fagaras, cu serpentine multe si obositoare, care te fac sa
incetinesti, sa opresti la manastirea Sfantul Ioan Rus (ale
carui relicve au fost aduse aici de refugiati din Asia Minor),
sa faci cateva popasuri unde bei apa clara si mananci miere,
ei bine, dupa ce te prinde noaptea pe drum, care se lasa brusc
si te arunca intr-o obscuritate profunda, angoasanta (de-ti
amintesti misterele eleusine, unde acei mystai strabateau
in bezna drumul cu multe ocolisuri unde, din cand in cand,
se arata fiinte infricosatoare) ajungi in fine in nordul insulei
. si vezi in vale o pata de lumina - ca o alta lume in marea
de bezna. În mod straniu, pana la urechi iti ajung. Dansurile
pentru orchestra de Constantin Silvestri! Recunoasteti, asa
ceva e greu de inchipuit.
Si totusi e pura realitate. Dupa un drum de mai multe ore,
noaptea cazuse brusc si ne aflam inca destul de departe cand
incepuse deja concertul: intr-un teatru de vara, construit
in livada proprie de maslini, pe malul marii, de catre tanarul
pianist Iorgos Konstantinou. Pe un podium de piatra, Filarmonica
"Banatul". Erwin Aczel, parca albit (sau era de
vina prea puternica lumina?) dirijand cu gratie dansurile
simple si profunde ale celui care stiuse prea bine cum se
cucereste publicul. Constantin Silvestri, dupa multii ani
de dirijorat in Anglia, Japonia, Australia si America de Sud,
aflase exact ce trebuie sa fie "specificul romanesc".
Am
reusit sa ne gasim locurile in teatrul de vara arhiplin (da,
plin cu sutele de turisti din Evia, care sosisera cu autocarele
aici in "pustietate" pentru un strop de muzica europeana)
inainte ca Iorgos Konstantinou sa inceapa concertul in sol
major nr. 4 op.58 de Beethoven. Concertul dedicat arhiducelui
Rudolf al Austriei, prietenul, studentul si unul dintre "finantatorii"
Titanului (care a mai scris pentru el si Marea Fuga, trioul
cu pian "Arhiducele", trei sonate, inclusiv vestita
Hammerklavier op. 106) este considerat unul dintre cele mai
"puternice" din istoria muzicii. Se povesteste ca,
la prima sa auditie, din 22 decembrie 1808 (anul in care Beethoven,
surzind, a fost nevoit sa-si incheie cariera solistica), vienezii
adunati la Theater an der Wien au stat ore intregi in cladirea
neincalzita ca sa asculte acest concert - de fapt, sa asculte
un "maraton" de noi lucrari beethoveniene (doua
simfonii, doua concerte pentru pian, fantezia pentru cor si
orchestra, aria de concert Ah, perfido). Tremurau toti de
frig si nu pleca nimeni, si strigau ca nu le e de ajuns.
În
livada cu maslini nu era frig, desi - noaptea - racoarea marii
poate uneori sa-nfioare. Sunau cicadele - "la concurenta"
- din arborii de pe margine, iar Boreu, vorba lui Calinescu,
"devenise pervers". Vuiete de vant furau uneori
sunetul, totusi nimic n-a putut acoperi stralucirea din Allegro
moderato si vivacitatea Rondo-ului final, nici supletea partii
a doua (Andante con moto). Iorgos Konstantinou a urmat Conservatorul
la Budapesta si face acum un doctorat in interpretare la Conservatorul
din Bucuresti, cu profesorul si compozitorul Nicolae Brandus.
Are flacara si fantezia unui viitor mare solist si se vede
ca a studiat cu luciditate toate meandrele fluviului beethovenian.
N-am asistat la un "spectacol de vara", ci la stralucita
desfasurare a unui adevarat pianist.
Pe
de alta parte, sa construiesti un teatru in plina "salbaticie"
antic-greceasca, iata ce inseamna curaj si spirit de investitor!
Primarul localitatii Limni (un sat ridicat acolo unde s-a
aflat anticul Elimnion, unde, spune mitologia, s-a insurat
Zeus cu Hera) a fost convins sa contribuie la sustinerea orchestrelor
invitate (de doua ori pe an, in iunie si septembrie, au loc
aici festivaluri de muzica clasica). Astfel incat orchestre
celebre, din toata lumea, vin sa sustina programe la malul
marii. Filarmonica "Banatul" a fost intemeiata in
1871 ("societatea filarmonica") si i-a avut, intre
altii, drept oaspeti pe Brahms (ca pianist), Sarasate, Wieniawski,
David Popper, Bela Bartok, Pablo Casals, Jacques Thibaud .
pana la Gheorghe Dima, Dimitrie Popovici, Cella Delavrancea,
George Enescu, si toate numele celebre ale finalului de secol
trecut, romanesti si internationale. Desigur, nu trebuie sa
mai detaliez aici succesele acestei orchestre ale carei imprimari,
preluate de case de discuri din Anglia, Italia si Germania,
sunt vandute in toata lumea. Ultima parte a "concertului
din livada cu maslini", Simfonia a 4-a Italiana in la
minor op.90 de Felix Mendelssohn Bartholdy (cel care, in tinerete,
i-a avut drept prieteni pe Goethe si Hegel) a readus toata
atmosfera intalnirii cu Berlioz in Italia - celebrele calatorii
ale romanticilor in sudul Europei! Cantata pentru prima oara
la Londra in 1833, simfonia Italiana e intru totul versiunea
muzicala a cuvintelor lui Felix Mendelssohn (nepotul filosofului
iluminist Moses Mendelssohn) despre muzica: "Chiar daca
orice altceva pare gol si respingator, pana si cea mai mica
implicare in muzica e atat de absorbanta si ne duce atat de
departe de oras, tara, pamant si toate cele lumesti, incat
e cu adevarat un binecuvantat dar de la Dumnezeu".
Concerte
mitteleuropene in Grecia, si inca in asemenea izolare, ar
fi fost greu de conceput in urma cu cativa ani. Acum, de la
manastirea Sfantului Nicolae (asezata pe ruinele fostului
templu al lui Poseidon) sau din satul Vlachia aflat in apropiere,
nu mai rasuna doar imnuri bizantine, aceleasi de sute si sute
de ani. Evia a fost o provincie de mare importanta pentru
Bizant iar imparatul Justinian a fortificat in secolul al
VI-lea cetatea Halkida spre a o proteja de barbari. Istoria
medievala a insulei retine cucerirea la 1470 de catre turci,
care i-au schimbat numele in Ebriboz (de la stramtoarea/canalul
Evripos). Evia a ramas sub domnie turceasca - datorita importantei
strategice a insulei - pana in 1830, perioada sangeroasa,
zguduita de revolte si incercari periodice de eliberare, cum
a fost revolutia din 1821. Satele de pescari din nordul impadurit
al Eviei, intre care si Limni, deschis ca un amfiteatru catre
golful de la poalele muntelui Kandili, cu plaja Cochilia si
livada ei de maslini care gazduieste acum teatrul de vara,
mai pastreaza urmele acelor veacuri orientale. Datorita dificilei
accesibilitati dinspre continent (strabaterea muntilor cu
serpentine care ne-au ingreunat si noua drumul) aici era raiul
piratilor care bantuiau Egeea. Cine s-ar fi gandit vreodata
ca prin salasurile piratilor vor rasuna concerte ca la Viena? |
Newspaper's &
Magazine's Critiques
Russian Embasy
of Athens - 14-10-2008
Return
to the top |
